Cu totii avem aceste probleme financiare in momentul in care depasim varsta de 18 ani. Este practic momentul in care nevoile noastre cresc si capitalul lunar, pe care il avem, nu mai poate face fata. Si atunci ne bazam pe parinti, ca acestia, sa ne ajute cu o suma modica, pe care apoi urmam sa o spargem in cluburi sau pe o linuta prin centru Bucurestiului si apoi sa facem plinul si sa strigam in gura mare: "Doamne ce mult consuma masina mea", cand in realitate vina este in totalitate a noastra si nu a motorului de V8. Si asta e doar inceputul lunii, pentru ca in continuare urmeaza iesitul in oras cu prietenii, care se soldeaza cu multe cafele baute, la fel de multe pachete de tigari fumate, o mica atentie la o blondina atragatoare, un biliard, o berica si tot asa. Si nici dupa 2 saptamani dupa ce ai primit banii pe o luna iti dai seama ca mai zace o hartie de 10 lei, pierduta si mototolita prin coltul portofelului. Bineinteles ca in momentul acela vei zice, "ce scumpa e tara asta!", dar de fapt problema nu consta in cat de multi bani ai, ci in felul in care iti administrezi banii lunari. Iar la capitolul asta trebuie sa va spun cu sinceritate ca sunt la pamant. Problema pe care mi-am pus-o, acum nu multi ani, era cum sa fac sa-mi maresc capitalul. Si, cum am fost mereu contrar "timpurilor noastre" am inceput sa citesc carti despre afaceri, in detrimentul acelor carti plictisitoare de la liceu. Lucru, as spune eu, util, pentru ca mi-a trezit interesul fata de afaceri. Cum se fac, de ce se fac, ce sta la baza lor, metode, strategii, grafice, sondaje, management si etc, intr-un cuvant Business. Atunci a fost momentul in care mi-am bombardat mintea cu planuri pe viitor. Avand deja niste cunostinte de baza despre afaceri sau mai bine spus, avand lectia despre "business standard" bine invatata mi-am elaborat primul plan de afaceri. Este necesar, ca inainte sa te gandesti ca vei deveni multi-milionar, sa pornest cu niste idei scrise pe o foaie in care sa se regaseasca situatia ta prezenta, timpul necesar pana la atingirea scopului, iar finalul sau atingerea scopului; adica in situatia mea o superba pensionare la 40 de ani, fara grija banilor.
Prima mea idee de afacere a fost conceputa in liceu, la o ora de economie, mai exact la un test unde mi se preciza ca aveam un capital de "n lei" si intrebarea era: care este metoda prin care acest capital sa fie investit in asa fel incat sa aduca cele mai mari profituri si alegeti din metode, bursa, depozit in banca sau o proprie afacere? Ca sa fiu sincer nu stiam sa calculez dobanda bancara, iar bursa in perioada in care se petrecea intamplarea, nu oferea prea multe ocazii financiare. Si astfel am inceput un plan de afaceri bazat pe vanzarea si cumpararea de yachturi. Piata era abia la inceput, yachturile incepusera sa devina la moda in tara, erau putini investitori, cererea devenea din ce in ce mai mare, iar furnizorii nu faceau fata. Binenteles ca am luat un 10, insa nu nota m-a uimit ci faptul ca s-a dovedit a fi o afacere de milioane, la nici 1 an de atunci. Acum, cand imi amintesc, pe de-o parte, ma simt entuziasmat, ca un plan de afaceri elaborat de mine a functionat, iar pe de alta parte, sunt frustrat pentru ca nu am avut curajul sa-mi pun planul in aplicare, chiar daca facea parte dintr-un test de economie. Insa, imi dau seama ca acela a fost momentul de incurajare si ma simt in forma sa incep o viata de... si aproape ca iubesc acest cuvant, Busnissman.
Prin urmare cand venitul scade si cheltuielile cresc este cazul sa alegi: ori cauti sa maresti venitul si sa pastrezi cheltuielile la acelasi nivel ori scazi cheltuielile si pastrezi venitul. Cea de-a doua varianta micsoreaza asa-zisul nivel de trai si impune o stagnare a evolutiei propriei persoane. Asa ca daca ma intrebati pe mine, varianta ideala ar fi prima, insa daca va grabiti sa va pensionati cat mai tanar, (acest lucru insemnand ca detineti mai multi bani decat puteti sa cheltuiti pana la sfarsitul vietii, avand un nivel de trai ridicat spre exotic) atunci solutia ideala ar fi sa scadeti cheltuielile pana la un nivel acceptabil si sa mariti in permanenta venitul. Si sfatul meu este sa nu tineti bani lichizi la ciorap si nici sa-i investiti in pasive, ci mereu cautati sa pompati bani in active. Lasati banii sa munceasca pentru voi, nu invers. Pentru ca sistemul este, in asa fel, facut ca angajatul sa nu poata vreodata sa treaca de pragul decentei, adica o vacanta exotica in Fiji sa ramana doar un vis, sau o plimbare cu un yacht sau sa detina un Ferrari si bineinteles multe altele. Situatia unui angajat nu poate sa evolueze decat prin mariri de salariu sau promovari intr-un rang superior intr-o firma. Insa oricate mariri de salarii vei avea sau oricat de sus vei avansa in cariera, tot un angajat vei ramane, bun platitor de taxe si avand un trai mediocru. Ori pe mine mereu m-a speriat mediocritatea si de aceea, am crezut mereu ca pot sa obtin ceea doresc de la viata si pot sa-mi indeplinesc orice vis numai daca vreau si imi propun acest lucru.
Impulsionarea aceasta pe care am avut-o, a pornit de la un autor de carti financiare si strict legate de modul de gandire al unui om de afaceri. Vi-l recomand cu toata dragostea, pe Robert T. Kiyosaki. Nu zic ca nu exista si alti autori, poate chiar mai buni decat el, insa el a fost cel care a trezit in mine, pofta de viata si de afaceri si mi-a modelat mentalitatea despre lumea capitalista in care traim.
sâmbătă, 11 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu